Deconectarea
zidul invizibil dintre noi
A te simți în legătură cu cineva, unit sufletește și conectat nu este doar despre a vorbi cu acea persoană, ci despre a te simți important, valorizat și prețuit. Să te simți auzit, văzut și apreciat, să rezonezi cu cel de lângă tine reprezintă cea mai înaltă forma a iubirii.
Două persoane pot avea păreri diferite despre ceva, pot constata diferențe majore între felurile lor de a fi și de a se comporta, însă atunci când se află într-o legătură sinceră și profundă, orice și-ar spune nu schimbă faptul că ei se simt în siguranță, auziți și acceptați. Relația dintre doi oameni poate trece prin dificultăți și momente de cumpănă așa cum este firesc în orice cuplu. Uneori romantismul și pasiunea par să se fi pierdut.
Schimbările majore, crizele personale sau apariția copiilor schimbă dinamica relațională atât de drastic și repede uneori că cei doi parteneri nu reușesc să se adapteze din mers noilor interacțiuni. Alteori chiar rutina, lipsa stimulilor noi, sau pretenția noastră irațională cum că tot ceea ce sperăm să găsim în relație vine de la sine duc la dezamăgire. Partenerii ajung să trăiască unul în preajma celuilalt și numesc asta ÎMPREUNĂ.
„Omul are nevoie de dragoste. Viața fară duioșie și fară iubire, nu e decât un mecanism uscat. „ (Victor Hugo)
A trăi în același spatiu nu înseamnă că suntem împreună, conectați unul la celalalt, atenți și iubitori. Dacă stau într-o cameră în care se afla și un dulap, nu înseamnă că petrec timp cu dulapul. A fi împreună înseamnă să ne facem timp doar pentru noi doi, să ne privim în timp ce vorbim și să ne oferim spațiul intim necesar, fară a ne împarți atenția între partener și telefon sau alte activități.
A fi împreună presupune să te intereseze de felul în care se simte celalalt, să vrei să afli cum i-a fost ziua sau dacă îl apasă ceva. A fi împreună înseamnă să ne putem oglindi stările, bune sau mai puțin bune pentru a putea elibera în totalitate trăirea. Nicio relație nu moare deodată, iubirea nu trece de seară până dimineața. Ea se consumă și se erodează cu fiecare cărămidă pe care partenerii, rând pe rând, o pun în zidul nepăsării, al tăcerii, al neînțelegerilor și al plictiselii care se ridică între ei.
Uneori nu vezi zidul până când el nu este terminat și atunci este deja prea tărziu pentru a salva relația.