Pe unde ești în viața ta
Te-ai învățat să tot faci lucruri pentru ceilalți. O vreme asta ți-a dat un sens. Te-ai învățat să renunți la tine, la timpul tău și l-ai oferit mereu celorlalți, crezând că asta înseamnă să fii un bun prieten. Te-ai desăvârșit în arta sacrificiului pentru ceva ce nu a avut mare legătură cu tine și ai tot mers pe drumuri pe care era nevoie de ajutorul tău, iar acum , de acolo de unde ai ajuns, nu mai știi cum să te întorci acasă. Nu mai știi cum să fii prieten cu tine.
Ți-ai întors de atâtea ori spatele, încât te-ai obișnuit să-ți ignori mereu nevoile, să nu-ți asculți dorințele, să te faci că poți trăi fară să fii prieten cu tine, dar fiind mereu prieten cu ceilalți.
Ai uitat de limite și de respectul de care și tu ai nevoie, la fel de mult cât au nevoie și cei cărora te-ai simțit mereu dator să îl oferi.
Iar când ai ajuns la fundul sacului, obosit și copleșit de problemele celorlalți, când ai simțit că ai și tu nevoie de cineva lângă tine, ai observat că nu mai erai nici macar tu acolo. Ai uitat să-ți fii aproape și tie, punandu-te mereu pe ultimul loc. Aproape că ți se pare egoist să pretinzi și tu un răgaz să te aduni. În fond, cine ești tu să crezi că trebuie să fii mai important decât ceilalți sau măcar la fel de important?
Ești singurul om care va trai cu tine toată viață.
Ești cel care îți este dator să te cunoască și să te audă când ai nevoie.
Ești cel care cunoaște cel mai bine durerile și dorințele inimii tale.
Ești cel pe care îl va durea dezamăgirea și pe care îl va bucura putină blândețe.
Ești primul om pe care poți conta.
Ești cel care , oferind mereu, nu va fi întrebat dacă mai poate.
Ești cel de la care se așteaptă și căruia i se va reproșă când va încercă să fie acolo și pentru el însuși.
Va trebui să iei din ceea ce le ofereai lor și să-ți oferi și tie, chiar dacă asta le va părea de neacceptat pentru că ești omul din viață ta.